Gedicht, vorgelesen beim Treffen in Meschen

Dor de casă

Spre alte zări, in plină iarnă,
V-ați luat copiii si v-ați dus;
Cu prea puțin din munca voastră,
V-ați indreptat către apus…

Și nu v-a fost deloc ușor
\/iața s-o luati de la-nceput.
Duceați cu voi dorul de casă,
De satu-n care v-ați născut.

Parintii unora‚ – ce mulți!
Dormeau aici, pe deal, sub tei.
Ce mult v-a apăsat povara,
Ce mări de lacrimi pentru ei!

Acolo, lipsuri nu aveați,
Masa la toți era bogata,
Dar n-adia miros de soc
Și de salcâm, ca altădata…

Când seara, vă-ntorceați acasă
Și v-asezați la masa voastră,
Gândul zbura in alte părți:
O fi-nflorit cireșul de pe coasta?

Or fi tăiat feciorii-armindeni
Să pună fetelor la porți?
Și-or fi-nsurat vecinii fiul?
Oare-or fi sănătoși cu toți?

Cu prieteni și vecini, timp nu-i destul
Să povestiți ca altădată,
Vă asteptăm să reveniți,
Să depanam povestea toată!

Un cald „Bine-ați venit acasă!“
Vă spun moșnenii: mic si mare
Și vă aduc gândul lor bun
În zi de sfânta sărbătoare!

prof. Felicia Suciu, Școala Moșna

Schreibe einen Kommentar

Deine E-Mail-Adresse wird nicht veröffentlicht. Erforderliche Felder sind mit * markiert.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.